Lasandu-ne sa picam in micul de plastic, pierdem din propria samanta din ce in ce mai mult...
Ma intorceam in Bucuresti cu noul accelerat- aka Sageata albastra- si, fiind cufundata in ganduri, ma uitam pe geam. La un moment dat, o imagine mi-a atras atentia: pe un peron, dintr-o gara in care trenul nu a oprit, in pustietatea din jur, isi admirau singuratatile un ceferist si un catelus dolofan. Ceea ce m-a surprins a fost lipsa de viata care mi-a fost sugerata de imaginea respectiva, ca si un tablou fara de aer. Peste tot in jurul nostru sunt astfel de imagini goale, despuiate de orice semnificatie adanca, imagini care nu cer comentarii inutile sau vreo simbolistica deosebita si ma intreb daca nu cumva totul e chiar atat de simplu...? Oare nu cumva noi umplem lumea asta facila cu tot ce ni se naste in creier, cu toate complicatiile posibile? Nu cumva cream tot timpul probleme acolo- acolo fiind in principal peste tot- unde calea este mai mult decat evidenta si mai mult decat logica?
Tot in felul asta, am facut o paralela cu un alt asemenea "tablou-motrice" care m-a surprins. Calatorind cu 69, nu stii ca te poate astepta o adevarata aventura (avalansa de ganduri si indoieli, oameni care iti ridica tot felul de intrebari- poate si direct, dar de cele mai multe ori indirect, imagini, intamplari si discutii care iti pot rasturna multe sisteme interioare si pot deschide multe subiecte cu forul tau personal). Vad pe trotuarul de peste drum un amarat care avea o punga in mana si care se indreapta spre o doza de bere. Se uita in doza, si, spre uimirea mea, in loc sa o arunce pe jos - asa cum orice bucurestean "simtitor" ar fi facut-o - arunca frumos in gunoiul agatat de un copac. Si acum mi-am pus intrebarea: "S-a aplecat sa ia doza aia sa verifice daca mai e bere si sa o bea, sau doar sa o arunce la gunoi, contrubuind la curatirea Bucurestiului?", dar in acelasi moment mi-am dat seama ca nu asta conteaza- cauza- ci de data asta doar efectul si actiunea lui- faptul ca el (un om care in ochii celorlalti este needucat, sarantoc, amarat, cersetor si alte asemenea calificative) a aruncat doza aceea la gunoi, in loc sa o lase pe trotuar. Nimic mai simplu.
Cum spunea o data cineva: "The simplest things are often the truest."
1 comment:
Apropo de intamplari in autobuz. Ma intorceam odata cu 139 acasa. Si exact inainte de statia la care urma sa cobor, tocmai unde autobuzul face dreapta pe strada margeanului, soferul masinii opreste brusc. Deschide usa, se da fuga jos si-l vad ca ia ceva de pe trotuar. Ma uit si nu-mi cred ochilor: era o bancnota de 1 leu! Omul s-a suit la loc la volan cu o figura multumita si a plecat mai departe.
Dar cred ca ti-am mai povestit asta odata. Oricum, voiam sa-ti las un comment. }{
Si mai scrie, ca nu ai mai scris din aprilie.
Post a Comment