Mater

Pixul doarme in mirosul lui de guma...
Eu scriu zorit un amarat de articol si ma gandesc cu groaza la ce ma asteapta diseara si singura indoiala pe care o am este daca voi avea vointa necesara sa nu mai aman si sa ma apuc serios de munca pe care am tot evitat-o. M-am delasat in lucrurile marunte, in chestiile de job, traind doar din iubire si discutii, aratandu-ma pe mine, dar in acelasi timp, cumva, uitand de mine in ceea ce priveste proiectul meu propriu si personal, pariul meu cu viata si ceea ce vreau eu sa realizez.
Ma intreb acum de ce oare vreau sa fac anumite chestii: de ce oare am luat anumite decizii si de ce oare am indeplinit unele lucruri. Oare chiar asa am vrut eu sau a fost ceva acolo care actiona asupra mea ca un factor instigator? Cred ca putin din amandoua. Cred ca de multe ori am fost impinsa de la spate  de "vartejul vietii"... Dar de multe ori mi le-am si dorit, mi le-am provocat, le-am cerut si m-am jucat cu ele...

Nimic nu e mai simplu si in acelasi timp mai complicat decat sa discuti despre viata- sa fiu mai precisa, despre sensul/ rostul vietii. In nici un caz nu intentionez sa fac asta aici - au facut-o altii inaintea mea mult mai bine sau poate mai prost si or sa continue sa o faca - vroiam numai sa mentionez ca luciditatea e un lucru atat de relativ si 
adevarul poate fi atat de fals... Dar probabil ca si asta se cunoaste deja. De cati si de cine- sigur stiu ei mai bine.

Si ca tot mi-am pus intrebari pe ziua de azi, inchei cu inca una: ma intreb ce o sa ramana...