L'amour toujours..

Amurgul ratacit pe pielea ta...imi canta in urechi o romanta din vechiul Bucuresti... Simt un fior pe spinare: e de la sarutul tau pe marginea urechii mele. Si continuu sa zambesc adormita....Alunec apoi usor in causul palmelor tale si imi iau in suflet caldura lor. De ce? de ce a trebuit sa te cunosc? Imi spui T I...si eu iti spun : S E...dar oare chiar simtim asta? sau e doar vara de vina? Vara cu iubirea ei obraznica si neastamparata si nesatula...Nu mai inteleg o iota din ceea ce e scris pe inima mea. Incerc, incerc, incerc, dar apoi renunt imediat. Pei simplu: realizez ca e mult mai simplu sa ma bucur de tine si de ceea ce imi oferi, fara a-mi pune de zeci de mii de ori intrebarea: "cum?". Vreau sa storc din viata fiecare picatura de ras, fiecare strop de fericire. Vreau sa sugrum viata de propria-i frumusete... si sa o despart in valuri de ploaie de lumina. Am o cripta plina de iubire in mine, si cu toate astea fac atata rau. Nici eu... dar una peste alta, sunt fericita. Si nu-mi explic cum - dar parca sunt. Linisteste-mi gura cu zeci de sarutari, alinta-mi obrazul cu sute de zambete, iubeste-mi trupul cu mii cantece si versuri... Lasa-ma sa inot in dimieata ta. Si sa dansez in noptile tale. Intregeste-mi zambetul din coltul gurii cu o privire, si mangaie-ma cu nisipul din Vama Veche, iar apoi hai sa pornim in pasi de iubire rasfatata spre Paltinis: sa citim toti brazii si sa ascultam fiecare drumeag cum ne canta in diferite limbi si ne spune povestea fiecaruia...

Vino, vara!...