Cred ca cineva a aranjat lucrurile intr-un fel fara de hal: pei cum ma, adica, vineri- soare, cald, frumos, pasarele ciripind si tot tacamul, iar azi de dimineatza (aka luni - si aici imi permit sa-l citesc pe Garfield: "I hate monday's!!!") - ploaie, urat, noroi, inghesuiala... Mda, Bucharest is back in business!
Stii ca nu e o zi buna cand cineva vine la tine si te anunta ca are sufletul negru; sau cand iti dai seama ca nu poti ajunge la un seminar de la 6 din cauza ca ai mult prea mult de munca si ca va trebui sa stai peste program; sau cand te chinuiesti sa explici niste lucruri cuiva si stii sigur ca nu vei fi inteles nici pe departe; sau cand pur si simplu desi afara parca a poposit un colt de soare, la tine tot ploua spleen si te simti "chef-less" la cel mai acut mod. Iar daca te mai doare si genunchiul de fiecare data cand il atingi- de la o julitura din parc de sambata trecuta cand alergai facand baloane de sapun- ei bine...atunci chiar ajungi sa te intrebi ce oare te face sa nu pui pur si simplu stop si sa-ti doresti sa ai o manivela sa dai timpul inapoi si sa iei ziua de azi de la capat intr-o nota mai optimista?
Cafeaua isi face efectul dar somnul parca si mai acatarii... Ei, nu mai spune: iti mai doresti o zi de "uichend"? Pei hai dom'le sa facem o revolutie si sa schimbam felul de munca sa avem treaba numai in weekend si timp de 48 de ore sa fim zombie si sa lucram incontinuu, iar in timpul saptamanii sa dormitam ca ursul in hibernare si sa ne bucuram de noi si de spatiu si timp liber...
Eu propun o circulara pe care sa o semneze toti cei care ar fi de acord cu sistemul asta de lucru. Da, stiu ca nu as avea pic de succes, dar macar amuz lumea. Si da, asta e foarte important pentru mine: ca oamenii din jurul meu sa rada, sau macar sa zambeasca din cand in cand... sau din gand in gand.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
1 comment:
Tristete...prea multa tristete.dar asa e uneori: nu-ti vine sa te dai jos din pat, dar nici sa ramai in el.
Post a Comment