Bucuresti in ultima zi de samit

Nici nu ma gandeam sa vad vreodata Bucurestiul altfel decat gri, mohorat, aglomerat, mudrar, uruitor de manele si injuraturi in plina strada si totusi minunea s-a intamplat.
Am plecat in dimineata asta spre serviciu (cale lunga sa-mi ajunga - pana in Pipera) si de la mine din cartier, in loc sa merg cele 3 statii pe jos (de la Favorit la Razoare fac 10 minute pe jos, iar in RATB cel putin o juma de ora) am luat autobuzul. In drum spre statie, mare mi-a fost mirarea cand am respirat si parca simteam ca-mi intra pe nari ceva ce semana cu aer curat... Hm...mi am spus...cred ca e din cauza ploii- era ud pe jos si am mers mai departe. M-am uitat (God knows why!) spre cer si era si nitelus soare, ceea ce nu a facut decat sa-mi sporeasca placerea.

Lume putina in jurul meu, calm si liniste si in final urc in autobuz. Pana la Ateneu- unde intr-adevar era un mic blocaj, tot drumul a fost lin, fara alte opriri decat cele de la semafor.
Cobor la Ateneu, cu intentia de a merge pe jos pana la Romana si din nou m-a plesnit peste cap "verziciunea" din jur, linistea si aerul acela ciudat (curat)... Colac peste pupaza- se aud si pasarele pe aici. "Oooocheeeei...asta clar nu e a buna- se apropie cumva o apocalipsa si astea sunt ultimele zile in care sa ne bucuram si nu stiam eu?..."

Si da, chiar si in Pipera era soare si uite asa am ajuns eu cu zambetul pe buze la serviciu...